Lăcrimăm de bucurie că a scăzut șomajul! În spatele cifrelor, însă, se ascunde lipsa acută a forței de muncă

Tot mai des, auzim în jurul nostru că nu mai există forță de muncă în țară, vedem că, la nivel de județ, Agenția de Ocupare a Forței de Muncă și site-urile de profil fac cunoscută cam aceeași ofertă, iar acesta este un semn că oamenii nu se înghesuie să muncească. Subiectul este unul foarte sensibil și ne va da serioase bătăi de cap, dar se pare că nu suficient încât să-i pună la treabă pe cei care ar putea să facă ceva - politicienii noștri cei de toate zilele.

În ultimii 10-15 ani, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană, romănii au ales să plece și să muncească în străinătate, iar politicienii nu au mișcat un deget să pună la punct o politică sănătoasă privind piața muncii. Dimpotrivă! S-au bucurat că pot să se împăuneze cu faptul că a scăzut șomajul, că statul nu mai trebuie să plătească indemnizatii pentru milioane de șomeri. Dar, au inventat ajutoarele sociale pentru ”năpăstuiții” care, în majoritate, sunt apți de muncă. Așa și-au asigurat voturi la alegerile electorale de toate felurile, au jecmănit, cât i-au ținutut puterile, mediul privat şi au populat sistemul bugetar cu căpuşele provenite din rezerva de cadre de la partid. 

Despre pregătirea profesională a viitoarelor generaţii de angajaţi, mai are sens să mai vorbim? Şcolile profesionale au fost făcute praf și pulbere, copiii nu au mai fost îndrumați să învețe o meserie, nimeni nu a stat să vadă ce nevoi are țarișoara asta în materie de forță de muncă. Așa-zisa reformă în Educaţie a stat și stă, în continuare, în pixul unor miniștri care habar n-au ce caută ei în viața lor, cum să mai și reformeze ceva? De ani de zile, învățământul românesc a scos, pe bandă rulantă, absolvenți de Drept, Stiințe Sociale și alte asemenea, iar Ingineria a ajuns un domeniu de mâna a doua. Majoritatea absolvenților de liceu, indiferent că au aptitudini sau nu, indiferent că au învățat sau nu, visează să devină ”domni” într-un birou călduț, cu salariu mare și tichete de vacanță.

Unde am ajuns cu toate astea? Suntem în punctul în care, atunci când avem nevoie, căutăm cu disperare un instalator bun, care să știe cu ce se ”mănâncă” meseria, un mecanic auto care care să-ți schimbe rulmentul la roata stangă, nu la dreapta ”pentru că, oricum, s-ar fi stricat și ală”, un zugrav în urma căruia să nu-ți vină să plângi că ți-a distrus casa, pe banii tăi. 

Să ne mai mirăm că ospătarii și ajutoarele de bucătar au devenit atât de rari încât patronii din turism nu au cu cine să lucreze și se gândesc serios să aducă de prin țări mai sărace ca România? Numai că nici asta nu e foarte ușor de făcut dacă luăm în calcul mormanele de acte care trebuie făcute și legile care le impun condiții draconice.

Și ce fac politicienii noștri în tot acest timp? Ei au probleme vitale pentru omul de rând: accesul la Putere, prostirea, pe față, a electoratului de bună credință, ”lupta” cu statul paralel și cu ”interesele străine”. Culmea e că, nici unul, nu se gândește să lupte cu propria-i incompetență, cu propria-i neputință de a face și altceva în afară de a-și asculta vocea pe la televiziuni. Îi doare pe ei la bască de ”piața muncii”, de Învățământ, de Sănătate, de Transporturi...

De ce să le pese de faptul că nici măcar ospătari nu mai avem, când resorturile de lux - în care pășesc picioarele lor încălțate în pantofi de firmă - au multe stele înșiruite pe tăbliță și serviciile sunt pe măsură?

În mare parte, însă, vinovați suntem și noi. Electoratul acela căruia i se face statuie cu 3 luni înainte de alegeri. Paradoxal, parcă ne lovește amnezia și nu mai știm cine suntem și, mai ales, ce vrem... 

 

Adauga comentariu