Dîncu Apă de Gură

Vasile Dîncu a dat un interviu la RFI, din care am înţeles că el va fi Cârmaciul care va ţine timona reformei în PSD. Şi va începe prin ciur-dârmonirea candidaţilor pentru Parlavramentarele din decembrie.

Candidatul model al lui Dîncu, la fel ca şi “Cosorul lui Moceanu” din “Cel mai iubit dintre pământeni”, are două părţi: una lemn... oasă, competenţele “soft” “după model corporatist”, “precum aptitudini de comunicare, aptitudini intelectuale, capacitate de relaționare”. Şi o parte fier... oasă: “competențele hard”, care ţin de studii și educație.

Prin urmare, şi domn’ profesor ţine la departajarea pe criteriul de patalama care să ateste că “catindatul” şi-a absolvit şcolile (şi ale vieţii) şi facultăţile (chiar şi cele mintale)... Asta într-o Românie în care acest gen de atestare a fost afacerea unor indivizi fără de scrupule, ce au transformat Şcoala în Fabrică de Diplome, iar falsificarea CV-ului înseamnă accederea în cele mai înalte funcţii publice.

Şi e interesant cum domn’ profesor vrea acum intelectuali, corporatişti şi intreprinzători, după ce acum vreo două săptămâni a cerut PSD-ului să-i lase pe toţi la PNL... PSD nu mai este „este partidul săracilor”, săracii de ei?

Mai zice domn’ profesor (citez): “Evident, o altă probă eliminatorie este integritatea morală, să nu aibă dosare penale, leadership și convingere politică. Am stabilit și aici câțiva indicatori pentru asta. Un om de stânga trebuie să partajeze valori de stânga, dar nu numai declarativ. Să trăiască conform acestora și să nu îi fie rușine să fie de stânga. Să își asume mesajul de stânga și condiția de politician de stânga.”

Va fi greu cam greu cu mesajul de stâga atunci câd râgâi caviar şi Moet pe când te cobori din “chiuşasăle” sau “gheteul” de om de stânga care a partajat toată viaţa valori de stânga, precum afaceri mănoase numai cu bugetele statului.

Cât despre integritate morală, poate ne explică domn’ profesor cât de integră este moralitatea protejatului său de la PSD Cluj, Alexandru Cordoş, a cărui nevastă s-a folosit fix de moralitatea sa integră de senator PSD (în madatul 2012-2016) pentru trafic de infuienţă şi obţinerea de foloase necuvenite prin traficarea poziţiei soţului. Totul, cu ştiinţa lui, a soţului moral şi integru. Că anii de dat cu Dragnea peste mânuţa justiţiei au făcut ca probe obţinute la dosar să nu mai fie considerate probe şi, prin urmare, numai soţia lui Alexandru Cordoş a încasat anii de pârnaie cu suspendare prin sentinţă definitivă, este o altă discuţie.

Mai zice Vasile Dîncu (citez): “Una dintre ideile noastre și unul dintre criterii este criteriul femeilor și al tinerilor. (...) Cum spune un mare sociolog norvegian, viitorul este al orașelor și al femeilor. Avem nevoie să îmbunătățim cât mai mult participarea femeilor la viața politică și de asemenea, participarea tinerilor. Nu poți să ai un program de dezvoltare a României dacă nu privești și cum văd tinerii, cei la a căror viitor ne raportăm, acel viitor.”

Asta cam explică de ce şi-a cănit părul candidatul PSD Cluj-Napoca, Valentin Cuibus: şi-a scos în faţă, pentru domn’ profesor, feminitatea şi tinereţea. Că electoratul cluj napocan nu a înţeles nimic şi a notat cu 4,8% această “performance”, este, din nou, altă poveste. Una care nu explică lipsa de demisie şi a acestui protejat al lui Vasile Dîncu.

Deh, criteriile lui Dîncu au fost inventate de Dîncu şi sunt alcătuite dintr-o parte lemn... oasă – limbajul declarativ despre ce se va face şi ce se va drege să fie bine, să nu fie rău. Şi una fier... oasă – scoaterea de la REMAT-ul partidului a tuturor ruginiturilor şi prezentarea acestora drept talente şi speranţe.

Cred că Adrian Năstase este cel care l-a intuit cel mai pe aproape pe Vasile Dîncu. În noiembrie 2011, pe atunci încă preşedinte al Comitetului Executiv al PSD, Adrian Năstase a criticat “reforma” propusă de domn’ profesor, despre care a spus că promovează "instaurarea în PSD a revoluţiei permanente după model troţkist".

Citez: “După 2004, grupul de la Cluj şi-a arogat pretenţia de a decide calea de urmat pentru PSD, iar Vasile Dîncu - cu reale calităţi intelectuale - şi-a asumat rolul de eminenţă cenuşie a politicii româneşti, de strateg şi ideolog al stângii. Sau ca să-l parafrazez pe Victor Ponta, rolul de Richelieu ardelean. În acea perioadă, l-am redescoperit pe Vasile Dîncu, nu în calitate de "micul Goebbels al PSD", cum îi spunea presa cât timp era ministru, ci de Ideolog şi Mare Reformator al PSD. Principalul punct al reformei PSD, în viziunea sa, era "Afară cu Iliescu!". (...) Esenţa Reformei propuse de Vasile Dîncu, atunci şi acum, este instaurarea în PSD a revoluţiei permanente, după model troţkist".

Prin urmare, Vasile Dîncu “reformează” PSD încă de prin 2004 – sunt 16 ani de atunci. Măcar era un vizionar: a prevăzut apariţia troţkiştilor de la Uniunea Salivăm România cu peste un deceniu înainte ca ei să ştie că vor fi lăsaţi să aibă un partid.

Cu criteriile acestea ale lui Dîncu este cam ca şi la omul refuzat de un taximetrist la cursă pe o ploaie torenţială, chiar dacă s-a oferit ceva în plus, pe motiv că e prea mică comanda. Ei, peste o vreme, omul refuzat îşi vede taximetristul la coada unui şir lung de taximetre aşa că-şi cloceşte răzbunarea. Îi ia pe rând pe toţi taximteriştii din faţa acestuia cu acelaşi scenariu: urcă în maşină, dă adresa, apoi zice “ştiţi, eu vă plătesc drumul cât e pe ceas, dar vă mai dau încă 100 de lei dacă am putea opri la marginea oraşului sa imi faceţi o felaţie”.

Azvârlit afară cu înjurături din fiecare taxiu, urcă în cel al celui pe care avea boală. Îi dă adresa şi-i spune: “Vă plătesc cu 100 lei mai mult, dar am o rugaminte specială: când trecem pe lânga colegii dumneavoastră să le zâmbiţi şi să le faceţi cu mâna!”

În locul lui Marcel Ciolacu m-aş gândi bine când şi ce i-a refuzat PSD lui Vasile Dîncu. Asta înainte de a trece zâmbitor şi vesel mai departe la "volanul" PSD, că face domn' profesor reforma partidului...

Adauga comentariu