Ion Iliescu, călăul României și falsificatorul Istoriei: „au fost descoperite în subsolul clădirii PNȚ-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stăteau în Piața Universității și armament”

La 30 de ani de la cea mai sângeroasă mineriadă, justiția din România nu a reușit să condamne vinovații pentru violențele înregistrate în București. După mai mulți ani în care ancheta a fost blocată, procurorii care au făcut cercetările referitoare la evenimentele din 13-15 iunie 1990 s-au bâlbâit atât de mult, încât dosarul le-a fost restituit în repetate rânduri de instanță – este și acesta un mod de a obstrucționa Justiția, miza fiind întotdeauna prescrierea faptelor. La fel se va întâmpla şi zilele acestea: atât de prost a fost întocmit rechizitoriul, plin de breşe, încât va fi returnat să adune praf în sertarele incompetenţilor care primesc salarii şi pensii speciale ca magistraţi, deşi aceşti "procurori de tergiversare până la prescrierea faptelor" ar trebui să fie doar "avocaţii statului".

Doar că, o decizie a Curții Constituționale din vara lui 2007 a disjuns dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, ancheta civililor – printre care se găsește și liderul spiritual al Cumătrocraţiei politico-economice, Ion Iliescu, fiind reluată de o noua echipă. Tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în mai 2008, să analizeze cu prioritate o plângere privind tergiversarea de către justiția românească a anchetei în dosarele revoluției din 1989 și mineriadei din 1990. Reazultatul este cunoscut: crimele din acest dosar şi din cel al Revoluţiei din Decembrie 1989 sunt imprescriptibile. Numai ticăloșenia unor politicieni şi procurori români nu are prescriptibilitate, deși este în formă continuată. Inclusiv mult prea lăudata anticorptibilă Laura Codruţa Kovesi, care, în calitatea sa de Procuror General al României, a tergiversat la greu finalizarea corectă a acestor dosare.

Filmul mineriadei din iunie 1990. În 1991, Stere Gulea, Sorin Ilieșiu și Vivi Drăgan Vasile au regizat producția lui Lucian Pintilie „Piața Universității – România“. Filmul prezintă atât contextul în care a avut loc manifestația din Piața Universității, cât și evenimentele din 13-15 iunie 1990. Filmul a fost postat în 2006 pe YouTube. Vă las să-l urmăriți (și revin cu câteva date ce merită a fi reținute):

Pe scurt, în ce privește tărăgănarea Justiției:

  • În 1990, Asociația 21 Decembrie a depus o plângere penala privind crimele săvârșite în 13-15 iunie în București, dar cazul a fost clasat în 1995 prin neînceperea urmăririi penale.
  • În actualul dosar al mineriadei din iunie 1990, prima soluție a procurorilor a fost dată în 1998.
  • Dosarul a fost închis atunci prin decizia de neîncepere a urmăririi penale, dar a fost redeschis în 1999 și a fost trimis instanței un an mai târziu.
  • Abia în 2003 Curtea Supremă de Justiție a tras prima concluzie, trimițând însă dosarul înapoi către Secția Parchetelor Militare. Magistrații instanței supreme au considerat atunci că ancheta este incompletă.
  • Asociația 21 Decembrie revine cu o nouă plângere în 2004, mult mai bine documentată și, în decembrie, procurorul Dan Voinea dispune oprirea prescrierii faptelor și începe crecetarea sub acuzația de omor și omor deosebit de grav. Același procuror primește, în 2005, și dosarul mineriadei.
  • În octombrie 2005, șeful de atunci al Secției Parchetelor Militare dispune scoaterea de sub urmărire penala a învinuiților, dar Dan Voinea infirmă soluția în 2006.
  • În vara anului 2007, Curtea Constituțională decide că civilii nu pot fi cercetați de Parchetele Militare, astfel că dosarul este disjuns, iar partea care îl privește și pe fostul președinte Ion Iliescu ajunge pe masa altei secții a Parchetului General.
  • Cu doar o zi înainte de decizia Curții, procurorul Dan Voinea dispunea începerea urmăririi penale a lui Ion Iliescu, hotărâre infirmată însă de procurorul general, Laura Codruța Kovesi. Aceasta a dispus o anchetă la Secția Parchetelor Militare, afirmând că Voinea a încălcat legea. Confruntată cu un val de reproșuri publice privind tărăgănarea anchetei, Kovesi a declarat atunci că procurorii Secției Urmăriri Penale și Criminalistică ce se vor ocupa de cazul mineriadei din 1990 vor fi degrevați de orice alte îndatoriri, soluția în acest dosar fiind prioritară. SE VA DOVEDI O MARE MINCIUNĂ, AVÂND ÎN VEDERE CĂ DE ATUNCI AU TRECUT 13 ANI!

Miron Cozma, liderul minerilor, încercuit în fotografie

 

  • În 2008, Parchetele Militare au trimis din nou în instanță dosarul privindu-i pe militarii implicați în mineriada din iunie 1990. În dosarele civililor, printre care și al lui Ion Iliescu, se aștepta (în 2008!) să se dea soluția. Nu s-a mai dat, deși în rechizitoriul militarilor se arată că Ion Iliescu a dispus și coordonat personal reprimarea manifestației din Piața Universității.
  • Procurorii militari ai Secţiei Parchetelor Militare din Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au finalizat, la 13 iunie 2017, cercetările în dosarul „Mineriadei din 13-15 iunie 1990” şi au dispus trimiterea în instanţă a cauzei. Procurorii militari susţin, în rechizitoriu, că, „în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi îşi exprimau, în mod paşnic, opiniile politice, în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării”, se mai arată în Rechizitoriu.

  • În13 iunie 2017, au fost trimişi în judecată pentru infracţiuni contra umanităţii Ion Iliescu, la data faptelor preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN) şi preşedinte al României; Petre Roman, fost prim-ministru; Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru; Virgil Măgureanu, fost director al Serviciului Român de Informaţii; general (rez.) Mugurel Cristian Florescu, adjunct al procurorului general şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare; Emil „Cico” Dumitrescu, la data faptelor membru al CPUN şi şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport din cadrul Ministerului de Interne; Cazemir Ionescu, vicepreşedinte al CPUN; Adrian Sârbu, şef de cabinet şi consilier al prim-ministrului; Miron Cozma, preşedinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”; Matei Drella, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni; Plăieş Cornel Burlec, ministru adjunct la Ministerul Minelor; general (rez.) Vasile Dobrinoiu, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne; colonel (rez.) Petre Peter, comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele aparţinând Ministerului de Interne; Alexandru Ghinescu, director al IMGB, conform site-ului Ministerului Public. Conform Rechizitoriului din iunie 2017, în zilele de 13-15 iunie, au murit, prin împuşcare, patru persoane, în timp ce alte 1.388 au fost rănite, mai informează sursa citată.

  • În mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că ancheta în Dosarul Mineriadei din 1990 trebuie refăcută, identificând nelegalitatea rechizitoriului întocmit de procurorii militari şi a dispus restituirea dosarului la Parchet.

  • De atunci, ancheta este tărăgănată, în stil clasic românesc, prin închideri ale dosarelor și retrimiteri ale lor către procurori. Vă reamintesc faptul că numărul celor uciși în acele zile este, oficial, șase, iar neoficial peste 100.

Acuzațiile din rechizitoriul militarilor:

  • Mihai Chițac (decedat) – participație improprie la omor calificat și omor deosebit de grav
  • Gheorghe Andrița –  participație improprie la omor calificat și omor deosebit de grav
  • Dumitru Costea – participație improprie la omor calificat și omor deosebit de grav
  • Vasile Constantin – participație improprie la omor calificat și omor deosebit de grav și participație improprie la tentativă la infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav

În ceea ce-i privește pe civilii implicați în evenimentele din iunie 1990, potrivit surselor judiciare, ancheta în cazul lui Ion Iliescu, ex-șef al statului, s-a axat în principal pe acuzații precum participare la omor deosebit de grav și omor calificat, subminarea puterii de stat, lipsire de libertate în mod ilegal și distrugere. Despre rolul jucat de acesta se vorbește în rechizitoriul întocmit în vara anului 2007 militarilor menționați mai sus.

„Desi era evident pentru toata lumea ca obiectivele demonstratiei au puternice accente politice, reprezentantii Puterii in frunte cu presedintele Ion Iliescu si premierul Petre Roman au considerat demonstratia drept o forma de anarhie si o problema de circulatie rutiera.”

„a fost convocata o sedinta restransa la sediul Guvernului condusa de Ion Iliescu si premierul interimar Petre Roman. Potrivit documentelor aflate la dosar, la sedinta care a inceput la orele 16.00, la Palatul Victoria, au mai participat vice-premierul Gelu Voican Voiculescu, ministrul de interne generalul Mihai Chitac, seful I.G.P. generalul Diamandescu Corneliu, ministrul apararii, generalul Victor Atanasie Stanculescu, seful Marelui Stat Major generalul Vasile Ionel, seful S.RI., Virgil Magureanu, primarul general al Capitalei Dan Predescu, procurorul general Gheorghe Robu, prim-vicepresedintele F.S.N. Nicolae S. Dumitru si altii. In aceasta sedinta s-a discutat despre eliberarea Pietii Universitatii. Initial, s-a prevazut ca evacuarea acesteia sa aiba loc a doua zi, in 12 iunie 1990, insa la propunerea invinuitului, generalul Mihai Chitac s-a decis ca aceasta actiune sa aiba loc in dimineata zilei de 13 iunie 1990 la orele 04.00 pentru a se asigura politiei si celorlalte forte armate implicate timpul necesar pentru pregatire.”
„Ion Iliescu a decis sa fie mobilizati si adusi in piata cateva mii de muncitori (4.000-5.000) care sa stationeze acolo pana la normalizarea situatiei, precizand ca pe langa acestia sa mai fie pregatite pentru a interveni la nevoie inca unul sau doua schimburi.”

„Ministrul de interne, generalul Mihai Chitac, potrivit propriei declaratii, a primit ordin de la presedintele ales, Ion Iliescu, ca pana a doua zi sa intocmeasca un „Plan de Actiune” pentru „eliberarea” Pietii Universitatii, la aceasta operatiune urmand sa participe pe langa fortele Ministerului de Interne si trupe (politie militara) ale Ministerului Apararii dar si forte antitero apartinand S.R.I. ori altor structuri.”

„Potrivit mentiunii inscrise de invinuitul Chitac Mihai „Planul de Actiune” a fost  „Intocmit pe baza Ordinului verbal al Presedintelui ales al Romaniei Dl. Ion Iliescu, dat in sedinta din 11.06.90 ora 16.00. Discutat si aprobat verbal de Prim-ministru Guvernului Provizoriu- Dl. Petre Roman in sedinta din 12.06.90 ora 12.00”.”

„Potrivit declaratiei invinuitului Chitac Mihai, dupa aproximativ 2 ore de la punerea in libertate a celor ilegal retinuti, presedintele Ion Iliescu i-a telefonat intrebandu-l unde se afla cei retinuti in cursul zilei. Ministrul i-a raportat ca au fost eliberati in jurul orelor 12.00 din ordinul sau, insa acesta i-a reprosat faptul ca a decis sa-i elibereze fara aprobarea lui.”

„La orele 17.35, la M.St.M. s-a primit ordinul presedintelui sa se foloseasca gazele lacrimogene in zona sediului M.I. iar la orele 19.25, presedintele Iliescu Ion „informeaza pe prim adjunctul ministrului apararii nationale ca pe sediul Politiei Capitalei, s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci miscarea este o rebeliune legionara si se trateaza ca atare”. „

„la orele 22.00, presedintele Iliescu a comunicat ca in aceasta noapte (13/14.06.1990), elemente turbulente vor incerca sa patrunda si in alte obiective, acestia avand asupra lor arme si munitie; toti militarii sa aiba baioneta pusa la arma si sa se apere impotriva celor care ataca. Cei care ataca nu sunt revolutionari, sunt contrarevolutionari legionari. Aceasta comunicare a fost transmisa la toate comandamentele de arma, la Armata I si la Divizia 57 Mecanizata.”

„Este important de subliniat ca decizia initiala de reprimare a fost luata la cel mai inalt nivel si a fost coordonata, personal, de catre fostul sef al statului, Iliescu Ion. Fata de acesta, s-a dispus inceperea urmaririi penale pentru participatie improprie la aceeasi fapte, prin rezolutia din data de 19.06.2007. Planul de actiune a fost elaborat din ordinul sau si,  in calitate de presedinte ales, a ordonat interventia militara, cu munitie de razboi, TAB-uri si alte forte, impotriva demonstrantilor care se manifestau violent, depasindu-si atributiile prevazute de art. 82 din Decretul Lege nr. 92/1990. De asemenea, nu a fost luata o decizie cu consultarea Consiliului Militar Superior (ulterior denumit Consiliul Suprem de Aparare a Tarii). Nu exista nici un Decret ori alt act, in baza caruia sa se fi dispus alarmarea de lupta a unitatilor ori instituirea starii de urgenta, asa cum se prevede in art. 82, lit. g, din actul normativ anterior mentionat.„

„Este evident ca atat fostul sef al statului Ion Iliescu, cat si ministrul de interne, generalul Mihai Chitac ori adjunctul sau generalul Andrita Gheorghe, precum si col. Costea Dumitru si col. Constantin Vasile au fost lideri incontestabili, comandanti sau superiori ai militarilor folositi in actiunea de reprimare. Prin urmare, ei sunt cei responsabili de faptele savarsite, fara vinovatie, de catre militarii folositi in acesta actiune iar solutia adoptata initial, fiind corecta, urmeaza a fi mentinuta.”

Cea mai sângeroasă mineriadă. În noaptea de 12 spre 13 iunie, autoritățile au intervenit în forță pentru a împrăștia demonstranții anti-comuniști aflați de 52 de zile în Piața Universității. După ce în cursul zilei se înregistrează ciocniri violente între manifestanți și poliție, seara, la televiziunea publică se citește un comunicat al președintelui (contesta de către manifestanți) Iliescu, practic un îndemn la război civil, o derogare a competențelor instituțiilor statului în sarcina unor ipotetice „forțe conștiente și responsabile” (clasa muncitoare, mai precis, chemată să “apere” cu bâta-n mână, “cuceririle revoluționare” ale „bolșevicului” și noii sale clici): „Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită.”

Patru garnituri de tren pline cu minerii conduși de liderul sindacal Miron Cozma sosesc în ziua următoare în București. Urmează 24 de ore de “conștiență” și “responsabilitate” în care sediile partidelor istorice, ale ziarelor România Liberă și Dreptatea, precum și sedii ale Universității București au fost devastate în căutare de “intelectuali” (cărora li se dorea “moartea”), “drogați” și studenți.

Consecința isteriei promovate de către Ion Iliescu și acoliții săi din mass media? Mii de bucureșteni au fost bătuți pentru simplul fapt că aveau barbă sau ochelari, sau pentru că păreau a fi studenți. Mii de oameni nevinovați au fost arestați de către civili ce nu aveau nici un drept legal să facă acest lucru, România a pierdut întreaga zestre de simpatie câștigată cu sânge în Decembrie 1989, fiind dată cu cel puțin 10 ani înapoi din punct de vedere social-economic și politic.

Cum am mai scris, oficial, numărul celor morți în acele zile este de șase. Neoficial se vehiculează că este de peste 100. În sprijinul acestei teorii este adusă descoperirea în Cimitirul Străulești a 78 de morminte cu persoane neidentificate, decedate în perioada 13-17 iunie 1990, dar și mărturia unor medici care au îngrijit victimele ajunse la spitale.

Un scurt bilanț “contabil” al perioadei 13 – 15 iunie 1990: 6 morți oficiali, 130 morți neoficiali, 3500 bucureșteni bătuți, 1466 cartușe de război trase asupra civililor, 1024 arestări ilegale, 746 răniți, 6 violuri oficiale).

Fragmente din discursul de mulțumire al lui Ion Iliescu. Pe 15 iunie, miile de mineri au fost stransi la Romexpo, unde presedintele Ion Iliescu le-a multumit pentru „atitudinea de inalta constiinta civica”.

„Vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut în aceste zile, în general pentru toata atitudinea dumneavoastră de înaltă conștiință civică. Deci, vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înaltăa disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu. Și de astă dată ați demonstrat cât de importantă este solidaritatea muncitorească. Cu un sentiment deosebit de conștiință civică, patriotică ați simțit momentul dificil și cu o dăruire exemplară v-ați arătat gata să fiți solidari cu puterea nouă. Exemplul dumneavoastră a fost plin de îmbărbătare pentru toți cei de bine, care doresc progresul societății românești. Vreau să vă mulțumesc deci pentru acest act de înaltă solidaritate pe care l-ați demonstrat în aceste zile.”

„Cu ajutorul dumneavoastră au fost descoperite în subsolul clădirii PNȚ-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stăteau în Piața Universității și armament. La clădirea Asociației „16-21 Decembrie” depozite de bâte și de alte asemenea arme albe, lanțuri și așa mai departe. În subsolul clădirii Universității s-au descoperit arme: 22 de puști Jeco, dar care sunt arme periculoase în asemenea condițiuni, și saci cu prafuri euforizante pe care probabil că le-au tot folosit în această perioadă. Cum se poate motiva că în sediul unui partid politic, în sediul unor asociații declarate apolitice, prezența unor asemenea depozite de sticle incendiare, de muniții, de droguri și arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva așa ceva? Noi considerăm că răspunderea morală o au și unii gazetari, unii intelectuali care au incitat în această perioadă”

(fac o paranteză: noi, cei de la “NU”, Cluj, și colegii de la “Opinia studențească” din Iași, în urma declarațiilor iresponsabile ale acestui bolșevic am fost informați de către binevoitori că vom fi anchetați de o așa-zisă „Comisie de cercetare a activității legionare”; bănuiesc că, la presiunea Occidentului, cârpa kaghebistă și-a pus frână excesului de zel pro-sovietic și această “Comisie” nu și-a mai făcut apariția. Dar de cenzurat ziarul, tipografii statului ni l-au cenzurat – ei au hptărât, în mod revoluționar, că fițuica noastră legionară nu are ce căuta pe piață în acele zile, motiv pentru care nici nu l-au tipărit)

„Eu vreau încă o dată să-mi exprim întreaga recunoștință, din partea populației Capitalei pentru prezența dumneavoastră, utilă și eficientă. Vreau să mulțumesc pentru spiritul organizat în care v-ați prezentat, în care ați acționat, să mulțumesc conducătorilor dumneavoastră, inginerului Cozma și celorlaltor lideri sindicali care au fost în fruntea dumneavoastră, alături de noi, care ne-au ajutat în aceste zile. Deci vă mulțumesc tuturor pentru tot ce ați făcut în aceste zile.”

„Știm că avem în dumeavoastră un sprijin de nădejde, când va fi nevoie vom apela! Sper să nu mai fie nevoie să apelăm la dumneavoastră.”

Dovezi ale premeditării în stil kaghebist a nenorocirii din 13-15 iunie 1990. Transcriere selectivă a înregistrării: 

1:06 Ion Iliescu: Stimaţi concetăţeni, mă adresez din nou dumneavoastră. Sînt momente dramatice pentru ţara noastră. Este vorba de o nouă încercare de forţă a unor grupuri ostile dezvoltării democratice a ţării, care au acţionat şi în cursul lunii ianuarie, pe 12 [? – nu se aude clar] şi 28 ianuarie, în cursul lunii februarie, care au încercat prin forţă să destabilizeze situaţia ţării şi să înlocuiască puterea existentă în ţara noastră. Mai grav este că de astă dată este vorba după desfăşurarea alegerilor libere, cînd poporul şi-a manifesta, în imensa sa majoritate, opţiunea pentru dezvoltarea democratică a ţării. Avem de-a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar. Elemente declasate, care au antrenat probabil şi o serie de elemente naive, manevrate de forţe interesate în destabilizarea ţării şi în ignorarea opţiunii exprimate de poporul nostru, s-au dedat la grave acte de violenţă. Este necesară unirea hotărîtă a tuturor forţelor conştiente ale ţării, a întregului popor, pentru a da riposta necesară acestor acţiuni iresponsabile şi ostile poporului nostru. Fac apel la toate forţele politice să facă front comun împotriva acestor elemente de tip fascist, de tip legionar, care acţionează împotriva intereselor poporului nostru. Fac apel la forţele de ordine, la armata noastră, să-şi facă şi de astă dată datoria, pentru a apăra ordinea de stat, ordinea de drept, pentru a apăra puterea legal instituită prin alegerile recente, pentru a apăra opţiunea poporului nostru şi mersul său decisiv spre democraţie. Numai strîns uniţi vom putea să asigură calmul, liniştea necesară, dezvoltarea noastră democratică. 04:12 Petre Roman: Ceea ce pot să afirm categoric este că bandele erau organizate. Ele au organizat după un program clar stabilit. Au atacat cîteva puncte cheie: poliţia, de unde şi-au procurat arme, ministerul de interne unde s-ar fi găsit o şi mai mare cantitate de arme şi televiziunea, pe care au reuşit s-o ocupe pentru scurtă vreme. O asemenea acţiune nu putea să nu fie organizată. 6:16 George Roncea: S-a hotărît planul de, să-i zicem, de nimicire a pieţei, a fost pus pe picioare la data de 11 iunie la sediul guvernului, unde a avut loc o şedinţă la care a participat preşedintele de la acea vreme, Ion Iliescu, Petre Roman, ca şef al guvernului, Chiţac, ca ministru de interne, Stănculescu, armată, mai erau de la minsterul sănătăţii, de la servicii, de la SRI. Şi s-a pus pe picioare un plan de radere a demonstranţilor care deja, nu-i aşa, deveniseră foarte enervanţi pentru Ion Iliescu şi pentru Petre Roman. 6:52 Înregistrare audio – dialog radio între generalii M.I. Diamandescu şi Chiţac: “Pentru 53″. “(neînţelegibil) 52. Două atacuri succesive, aruncă cu pietre, ne mutilăm aparatul. Sînt autobuze distruse. Ăsta a fost sprijinul dat de dv. pînă acuma”. “Şi să ştiţi că nu mai vine, la 23 August a zis că sindicatele n-au fost de acord să trimită”. “Informaţi la domnul preşedinte, le dăm foc la toate autobuzele. Ăsta a fost înţelegerea, vă rog să informaţi”.

 

Adauga comentariu